e usor a spune...TE IUBESC

Pentru ca am avut atatea experimente esuate, acum imi este din ce in ce mai greu sa cred in aceste cuvinte magice.
V-ati prins, sunt cuvintele pe care vi le doriti spuse de la inceputul unei relatii, pe care uneori ni le dorim, s-o recunoastem, din simpla vanitate, ideea reciprocitatii fiind cat se poate de straina de noi. Insa, desi ni le dorim cu atata fervoare, odata ce le auzim spuse clar si raspicat, nu stim ce sa facem cu ele si incep intrebarile. Nu ne mai este de ajuns formula magica "te iubesc". Acum intervin in ecuatie alte forte si alte mecanisme. Dupa euforia initiala, incepem sa ne punem intrebari. Dupa ce auzim cuvintele, vrem sa vedem si faptele.
Daca va intrebati prietenele de unde stiu Ele ca Ei intr-adevar le iubesc, veti primi raspunsuri dintre cele mai variate.
Pe mine ma debusoleaza aceste raspunsuri. Pana la urma ce anume legitimeaza acele vorbe si ce anume le da greutate? Gesturile intreprinse? Cu cat sunt mai dificile si dau mai multe batai de cap, cu atat iubirea e mai trainica? Exista iubiri mari si iubiri mici? Cine poate face o astfel de contabilitate? Pentru o iubire mare, sa zicem ca esti dispus sa renunti la orice pe lumea asta, iar pentru una mica doar la 50%?
Pentru unele dintre noi, amorul asta nebun presupune musai maleabilitatea partenerului. El devine moale ca plastilina atunci cand imi aude vocea, isi uita hobby-urile si e gata sa ma insoteasca peste tot, facand lucruri pe care inainte le detesta.
Sigur, mai exista ceea ce se numeste compromis. Toti ne sfatuiesc ca, in doi, fiecare trebuie sa "lase de la el". Daca asa stau lucrurile, inseamna ca suntem ca niste consumatori care am ales un produs, l-am adus acasa si constatam ca nu e tocmai ce ne-am dorit, dar nici la Protectia Consumatorului nu ne putem prezenta intrucat nu e vina producatorului. E doar greseala mea ca am achizitionat produsul. Acum am doua sanse, fie il arunc si pierd banii, fie il consum si incerc sa reduc posibilele prejudicii consumand mai multe fructe si legume, sa zicem. Poate e deplasata comparatia, dar ati prins ideea, nu-i asa?
Pana una-alta, eu, cel putin, intentionez sa raman o toanta irecuperabila. Ca, deh, pe mama nu prea am ascultat-o, reviste glossy nu prea citesc, iar povestile prietenelor mi se sterg rapid din memorie. Adica, in cazul in care voi fi intrebata, voi raspunde "stiu, pur si simplu". Dar nu atat de toanta incat sa nu stiu ca nimeni, absolut nimeni, nu poate fi iubit asa cum este.
Sa spui ca "el ma iubeste asa cum sunt" este o mare naivitate. Nu, dragele mele, toti avem ceva "neiubibil" in noi si nimeni nu face exceptie. Doar ne prefacem ca nu vedem. Este un joc si fiecare isi canta partitura sa.
Trebuie doar sa " belim " bine ochii ( mare dreptate avea mama) si sa nu mai credem ca " cine ma place ma place asa cum sunt".Trebuie sa incetam sa ne lasam calcate in picioare de EI..sa nu ne topim la auzul cuvintelor :TE IUBESC"..nu se stie niciodata ce se ascunde in spatele acestor cuvinte.....

Eu personal am luat decizia finala....NU MAI CRED IN VORBE.....CRED IN FAPTE !!!!!