“Nu-l suna tu, lasa-l sa te sune el”. Iti spune ceva fraza asta? Scrise sau nu, regulile dragostei exista! Dar oare functioneaza?
PS: la mine nu a functionat azi...l-am sunat dupa mai putin de 24 de ore...pfff
Cine nu a auzit macar o data: “ Nu trebuia sa-l sun chiar a doua zi dupa ce l-am cunoscut … ar fi trebuit sa respect regula. Acum l-am speriat si crede ca sunt disperata dupa el”. Ca si cand, daca fata respectiva ar fi tinut cont de sfanta regula a celor 3 zile de asteptare, aceasta i-ar fi asigurat o poveste de dragoste superba!
Iata care sunt regulile cele mai cunoscute de care e bine (sau nu) sa te feresti:
- Simuleaza indiferenta. Se spune ca indiferenta atrage, asa ca de ce nu ai fi indiferenta cu el? De cele mai multe ori, daca te oferi pe tava unui barbat, interesul lui fata de tine va scadea. In schimb, daca esti indiferenta ii vei starni interesul mai mult si ii vei activa spiritul de cuceritor. Tu trebuie sa fii ca o cetate si sa te lasi cucerita foarte greu, abia atunci el te va pretui pentru ca nu va uita cat de greu i-a fost sa ajunga la tine. Odata cucerita, barbatul te va pretui mai mult, pentru ca niciodata nu va uita cat de greu te-a vrajit.
- Asteapta 3 zile inainte de a-l suna. Sambata asta ai fost in club si ai facut rost de numarul de telefon al unui tip atat de draguuut. Tu ai vrea sa-l suni imediat, dar daca o faci risti ca el sa te considere disperata, iar daca il suni prea tarziu risti sa te uite. E foarte complicata dragostea asta, nu?
- Fii mereu ocupata. Te suna la 6 si te invita la un film care incepe la 8. Desi esti ocupata, iti dai tot programul peste cap pentru ca te-a sunat El. Sfatul meu este sa nu iti schimbi planurile dar nici sa amani prea mult intalnirea. Mai bine propune-i sa va intalniti in ziua urmatoare. Asa el va vedea ca ai si alte planuri si activitati si nu il astepti neaparat pe el sa te scoata din casa, plus ca il vei pune pe jar si va fi nerabdator pana la marea intalnirea.
- Sa nu faci sex din prima seara. Totul depinde de tipul de relatie pe care il vrei. Daca vrei doar un one night stand e ok, dar nu te astepta sa ai o relatie de lunga durata cu un barbat cu care te-ai culcat din prima seara. Mai bine profita de inceputurile unei relatii: mangaie-l si rasfata-l. Daca iti doresti ceva serios, nu sari peste etape si bucura-te din plin de aceste clipe irepetabile.
- Sa nu fii tu prima care spune “te iubesc”. Chiar daca dorinta de a-i spune cuvintele magice e ispititoare mai bine il astepti pe el sa faca primul pas. Ideea e ca daca tu ii spui “te iubesc” el s-ar putea sa-ti raspunda “si eu”, chiar daca nu e inca foarte sigur de ceea ce simte. Dar trebuie sa stii ca sunt foarte putini oameni care stiu sa-si exprime sentimentele. Cred ca cele doua cuvinte sunt mult mai importante si mai profunde cand sunt exprimate prin tandrete.
- Fa-l sa simta ca are concurenta. Cel putin la inceput nu-i da impresia ca el e singurul care exista pentru tine, fa-l sa inteleaga ca ai propuneri si din alte parti. Dar asta nu inseamna sa-i spui ceva de genul: “ Aseara m-a sunat fratele prietenei mele si am vorbit ore intregi cu el”, fii mai subtila.
- Fa-l sa-ti simta lipsa. O data cucerit, nu-l suna des pentru ca s-ar putea sa-l stresezi. De asemenea, nu ar trebui sa va vedeti zilnic. Indicat este ca frecventa intalnirilor sa fie cam de 2 – 3 ori pe saptamana. E mult mai bine sa-ti simta lipsa, asa ca ofera-i libertate.
Ma intreb....oare cine respecta aceste reguli cand dragostea e atat de oarba????
marți, 30 decembrie 2008
marți, 18 noiembrie 2008
IN AND OUT OF LOVE
See the mirror in your eyes
See the truth behind your lies
Your lies are haunting me
See the reason in your eyes
Giving answer to the why:
Your eyes are haunting me!
Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love
See the mirror in your eyes
see the truth behind your lies
Your lies are haunting me
see the reason in your eyes
Giving answer to the why:
Your eyes are haunting me!
Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love
in love in love in love
Why can't you see it?
Why can't you feel?
In & out of love
each time.
Why can't you feel it?
Why can't you see it?
In & out of love
I keep keep runnin'
I keep keep fallin'
Let it fade away.
Away away away away
Oh Let it fade away.
See the truth behind your lies
Your lies are haunting me
See the reason in your eyes
Giving answer to the why:
Your eyes are haunting me!
Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love
See the mirror in your eyes
see the truth behind your lies
Your lies are haunting me
see the reason in your eyes
Giving answer to the why:
Your eyes are haunting me!
Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love
in love in love in love
Why can't you see it?
Why can't you feel?
In & out of love
each time.
Why can't you feel it?
Why can't you see it?
In & out of love
I keep keep runnin'
I keep keep fallin'
Let it fade away.
Away away away away
Oh Let it fade away.
vineri, 14 noiembrie 2008
Bucura-te de viata!!!!
Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!!!!!!!!!
Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind
ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment,
l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot
merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea
inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa
oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet
si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!
Trimiteti acest mesaj la 5 femei fenomenale astazi, Daca il trimiteti, se va intimpla ceva bun: aprecierea
fata de sine a unei alte femei va inflori ! "Chiar daca esti pe drumul bun,
vei fi calcat daca stai pur si simplu in mijlocul drumului".
Bucura-te de viata ,Femeie Frumoasa!!!!!!!!!
Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind
ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment,
l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
"Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot
merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea
inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa
oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea
inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu
are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai
pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese
si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet
si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!
Trimiteti acest mesaj la 5 femei fenomenale astazi, Daca il trimiteti, se va intimpla ceva bun: aprecierea
fata de sine a unei alte femei va inflori ! "Chiar daca esti pe drumul bun,
vei fi calcat daca stai pur si simplu in mijlocul drumului".
Bucura-te de viata ,Femeie Frumoasa!!!!!!!!!
joi, 16 octombrie 2008
trista despartire...
Fetelor, ce pot sa va spun mai mult decat ca dragoste cu de-a sila nu se poate, indiferent cate compromisuri esti dispusa sa faci. Intr-un final obosesti atat de tare incat ajungi sa te intrebi: mai are rost sa continui? Incerci sa clipesti printre lacrimi si sa-ti faci sperante din nou... sperante desarte care sunt spulberate de explozia expresiei: nu mai vreau sa fim impreuna.
Motivul? nu-l stim . Si aceasta lovitura... e fatala pentru tine, care ai depus atat de mult efort si nu mai poti sa vezi nimic de lacrimi. Nici nu mai poti simti nimic in jurul tau, pentru ca sufletul tau urla ca nebunul si acopera orice zgomot, ti-ai pierdut simturile, e lipsa de aer in jur. Pur si simplu ti se pune un bolovan in capul pieptului si nu mai poti respira, creierul nu mai face corelatii. Doar intrebarea vesnica iese chinuita din gatlejul sugrumat de durere: DE CE? si tot corpul se sparge sau cel putin asta simti. Mii de farame care oglindesc toate momentele relatiei... si frumoase si apoi din ce in ce mai dureroase pentru tine... il suni, fara a primi un raspuns... telefonul inchis... promisiunea smulsa cu greu ca va suna mai tarziu, dar constienta fiind ca nu va suna... sms-uri care mai de care mai patetice in dorinta ta de a primi o explicatie plauzibila...
Tu mereu erai multumita daca primeai atentia lui... si totusi lumea ta s-a naruit! Blestemi cerul si pamantul! Recunosti ca ai vazut semnele unei eventuale despartiri! Dar totul putea ramane la stadiul de eventuala despartire! Te intrebi daca ai gresit in momentul in care i-ai acordat libertate, ca ai incetat sa-l pistonezi cu telefoanele si sms-urile. Aici sa fi fost greseala fatala? Si iar plangi! Iti suni innebunita o prietena. Pici in extrema cealalta! Iti versi nervii la adresa lui - cel care te-a parasit!
Ca nu te mai vrea! Ca te-a facut sa pierzi pentru cateva miimi de secunda statutul de om, ca te-ai simtit aruncata intr-un colt al mintii lui. Si atunci te intrebi de ce ai zis al mintii si nu al inimii! La naiba, nu te-a iubit nici macar pentru o clipa! Si iar plangi! Ca il iubesti si nu vrei sa traiesti fara el. Bineinteles ca ai putea sa traiesti, dar nu vrei si pace sa accepti aceasta posibilitate minunata pe care ti-o insufla prietena ta. Ce-i asa de minunat in a trai fara barbatul pe care il iubesti? Nu-i nimic! Te incapatanezi sa refuzi orice argument pertinent pe care prietena ta ti-l expune. Le recunosti pe majoritatea. Sunt cuvintele tale, pe care i le spuneai atunci cand ea trecea printr-o perioada asemanatoare. Dar tu suferi mai mult, nu? Suferinta ta e cea mai mare si cea mai cea... nimeni nu te poate intelege, asa ca la un moment dat inchei conversatia cu ea. Poate te-a ajutat cu ceva, poate nu, dar momentan nu stii decat ca el nu te mai vrea.
Si iar urla intrebarea intre urechile tale: dar cum nu ne potrivim? Cum e posibil dupa tot ce am facut?! Si vrei sa-l suni. Dar nu o faci. Stii foarte bine ca nu-ti va mai raspunde.
Dar nu poti sa realizezi ca poate tocmai asta a fost greseala fatala: schimbarea ta radicala, multumirea ta cu putin, lipsa ta de reactie in momentul in care... dar ce rost are sa continui?
Motivul? nu-l stim . Si aceasta lovitura... e fatala pentru tine, care ai depus atat de mult efort si nu mai poti sa vezi nimic de lacrimi. Nici nu mai poti simti nimic in jurul tau, pentru ca sufletul tau urla ca nebunul si acopera orice zgomot, ti-ai pierdut simturile, e lipsa de aer in jur. Pur si simplu ti se pune un bolovan in capul pieptului si nu mai poti respira, creierul nu mai face corelatii. Doar intrebarea vesnica iese chinuita din gatlejul sugrumat de durere: DE CE? si tot corpul se sparge sau cel putin asta simti. Mii de farame care oglindesc toate momentele relatiei... si frumoase si apoi din ce in ce mai dureroase pentru tine... il suni, fara a primi un raspuns... telefonul inchis... promisiunea smulsa cu greu ca va suna mai tarziu, dar constienta fiind ca nu va suna... sms-uri care mai de care mai patetice in dorinta ta de a primi o explicatie plauzibila...
Tu mereu erai multumita daca primeai atentia lui... si totusi lumea ta s-a naruit! Blestemi cerul si pamantul! Recunosti ca ai vazut semnele unei eventuale despartiri! Dar totul putea ramane la stadiul de eventuala despartire! Te intrebi daca ai gresit in momentul in care i-ai acordat libertate, ca ai incetat sa-l pistonezi cu telefoanele si sms-urile. Aici sa fi fost greseala fatala? Si iar plangi! Iti suni innebunita o prietena. Pici in extrema cealalta! Iti versi nervii la adresa lui - cel care te-a parasit!
Ca nu te mai vrea! Ca te-a facut sa pierzi pentru cateva miimi de secunda statutul de om, ca te-ai simtit aruncata intr-un colt al mintii lui. Si atunci te intrebi de ce ai zis al mintii si nu al inimii! La naiba, nu te-a iubit nici macar pentru o clipa! Si iar plangi! Ca il iubesti si nu vrei sa traiesti fara el. Bineinteles ca ai putea sa traiesti, dar nu vrei si pace sa accepti aceasta posibilitate minunata pe care ti-o insufla prietena ta. Ce-i asa de minunat in a trai fara barbatul pe care il iubesti? Nu-i nimic! Te incapatanezi sa refuzi orice argument pertinent pe care prietena ta ti-l expune. Le recunosti pe majoritatea. Sunt cuvintele tale, pe care i le spuneai atunci cand ea trecea printr-o perioada asemanatoare. Dar tu suferi mai mult, nu? Suferinta ta e cea mai mare si cea mai cea... nimeni nu te poate intelege, asa ca la un moment dat inchei conversatia cu ea. Poate te-a ajutat cu ceva, poate nu, dar momentan nu stii decat ca el nu te mai vrea.
Si iar urla intrebarea intre urechile tale: dar cum nu ne potrivim? Cum e posibil dupa tot ce am facut?! Si vrei sa-l suni. Dar nu o faci. Stii foarte bine ca nu-ti va mai raspunde.
Dar nu poti sa realizezi ca poate tocmai asta a fost greseala fatala: schimbarea ta radicala, multumirea ta cu putin, lipsa ta de reactie in momentul in care... dar ce rost are sa continui?
duminică, 5 octombrie 2008
decaratie
Te iubesc ....pentru ca ... imi alungi singuratatea intr-o lume plina si aglomerata.Te iubesc pentru ca, fara tine e greu si nu ma pot regasi.Te iubesc si sunt definitia fericirii eterne.Te iubesc pentru simplele banalitati pe care le faci, te iubesc pentru ca bei apa, pentru felul in care te incalti, pentru felul in care porti diferite obiecte.Te iubesc pentru linistea daruita clipelor alaturi, te iubesc pentru ca imi zambesti, pentru ca ma alinti, pentru ca ma atingi,imbratisezi...Te iubesc pentru ca sarutul tau ma face sa simt ca traiesc fara regrete..Te iubesc pentru ca noptile sunt minunate alaturi de tine, triste cand lipsa ta umbreste zambetul meu...Te iubesc pentru ca traiesc implinirea mea totala.Te iubesc pentru ca esti totul meu.Te iubesc pentru viitorul meu, al nostru..Te iubesc cand te alinti, te ador cand imi vb .Te iubesc pentru a tot ce esti, realizezi sau nu.Te iubesc in mod obsesiv...Te iubesc in mod patetic...Te iubesc orbeste...Te iubesc .Stii ce? Te iubesc si pentru simplul fapt ca existi!!!!!!!!!!!!!!
luni, 29 septembrie 2008
o secunda fara tine ma doare....
... Da... ma doare ...
Ma doare ... si am din nou aceeasi senzatie ca nu mai pot ..
In momentul de fata ma simt ... NEFOLOSITARE ... buna de aruncat la gunoi ... singura ... si trista ... Si cand sunt trista .. am un sentiment aparte ... ma doare sufletul ... nu stiu daca cineva poate intelege senzatia asta ... pur si simplu ... simt un gol ... ma doare sufletul ... simt ca plange .... :(
Unii ar spune ca sunt o fraiera .. dar se spune ca daca iti plange sufletul pentru cineva....atunci iti pasa.....
Ma doare ... si am din nou aceeasi senzatie ca nu mai pot ..
In momentul de fata ma simt ... NEFOLOSITARE ... buna de aruncat la gunoi ... singura ... si trista ... Si cand sunt trista .. am un sentiment aparte ... ma doare sufletul ... nu stiu daca cineva poate intelege senzatia asta ... pur si simplu ... simt un gol ... ma doare sufletul ... simt ca plange .... :(
Unii ar spune ca sunt o fraiera .. dar se spune ca daca iti plange sufletul pentru cineva....atunci iti pasa.....
Cum poti spune despre o persoana ca o iubesti si ca iti pasa din moment ce ii provoci durere , nesiguranta , disconfort?
Eu nu am spus ca iubesc....dar nici nu neg ca-mi doresc sa iubesc.Nu vreau sa-mi fie teama sa-l iubesc.Am gresit....si poate greselile mele mi se intorc inzecit.Am gresit sa fiu indiferenta....pt ca da....acum m-am indragostit....ii simt indiferenta ...si Doare.
Nu stiu ce se intampla....dar iubirea nu ar trebui sa doara....eu nu asa am invatat.
Numai ca viata asta....rece si amara in care traim...face ca iubirea sa doara ...nevoit de cele mai multe ori.
marți, 8 iulie 2008
despre intimitate si secrete in relatia de cuplu
Intimitatea este ceva ce daruiesti celuilalt din respect.Secretele sunt cele pe care le ascunzi celuilalt.
Intimitatea inseamna atunci cand incerci sa cumperi un cadou surpriza.Secretele sunt atunci cand te simti vinovat de ceva despre care nu poti vorbi cu partenerul.
Daca partenerii au secrete , atunci inseamna ca tind spre separare.Secretele cladesc lipsa de incredere , rezerva , intimitatea pazita a inimii si resentimentele , iar toate acestea duc la amaraciune.Intimitatea este ceva care apartine numai individului si nu ar trebui sa includa nimic din ceea ce ar putea afecta in vreun fel cele doua parti sau familia.
Dupa parerea mea intimitatea presupune spatiu propriu.Presupune adevar si respect.Celalalt partener este constient de acest spatiu si il respecta.Cu totii avem nevoie de timp pentru noi insine altfel am innebuni.Cred ca secretele sunt distructive , sunt o dovada a lipsei de incredere si respect.Ele sunt ceva despre care partenerul nu stie si prin urmare , sunt o minciuna.
IN VIATA AVEM PUNCTE SLABE SI TRASATURI DE CARACTER CARE NE INTISTREAZA.(sunt prea rea.....mi se spune foarte des..)Putini stiu insa ca acest " punct slab" al meu se datoreaza " secretelor" si "lipsei de intimitate" din in relatiile precedente.
Intimitatea inseamna atunci cand incerci sa cumperi un cadou surpriza.Secretele sunt atunci cand te simti vinovat de ceva despre care nu poti vorbi cu partenerul.
Daca partenerii au secrete , atunci inseamna ca tind spre separare.Secretele cladesc lipsa de incredere , rezerva , intimitatea pazita a inimii si resentimentele , iar toate acestea duc la amaraciune.Intimitatea este ceva care apartine numai individului si nu ar trebui sa includa nimic din ceea ce ar putea afecta in vreun fel cele doua parti sau familia.
Dupa parerea mea intimitatea presupune spatiu propriu.Presupune adevar si respect.Celalalt partener este constient de acest spatiu si il respecta.Cu totii avem nevoie de timp pentru noi insine altfel am innebuni.Cred ca secretele sunt distructive , sunt o dovada a lipsei de incredere si respect.Ele sunt ceva despre care partenerul nu stie si prin urmare , sunt o minciuna.
IN VIATA AVEM PUNCTE SLABE SI TRASATURI DE CARACTER CARE NE INTISTREAZA.(sunt prea rea.....mi se spune foarte des..)Putini stiu insa ca acest " punct slab" al meu se datoreaza " secretelor" si "lipsei de intimitate" din in relatiile precedente.
marți, 1 iulie 2008
Ce stare poate fi la fel de minunata ca aceea de indragostita? Si ce poate fi mai sfasietor decat sa nu-ti fie impartasite sentimentele?!
Ma simt bine. Totul e minunat, soarele straluceste vesel, florile miros mai puternic, oamenii imi par mai buni si greutatile vietii sunt mai usor de depasit. Ma simt vie, ma simti proaspata, sangele imi alearga mai repede prin vene, ma simti plina de energie si optimism... Sunt indragostita!
Dar oare sa ma indragostesc e acelasi lucru cu a iubi sau sunt lucruri diferite? Sa ma indragostesc este intr-adevar una dintre cele mai frumoase experiente pe care le pot trai. Dar ce inseamna de fapt sa te indragostesti? Care este explicatia starii minunate pe care o savurez atunci cand esti indragostita?
Ciudat....dar acest sentiment nu reusesc sa-l exprim in cuvinte....
Dar oare sa ma indragostesc e acelasi lucru cu a iubi sau sunt lucruri diferite? Sa ma indragostesc este intr-adevar una dintre cele mai frumoase experiente pe care le pot trai. Dar ce inseamna de fapt sa te indragostesti? Care este explicatia starii minunate pe care o savurez atunci cand esti indragostita?
Ciudat....dar acest sentiment nu reusesc sa-l exprim in cuvinte....
Am invatat
Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...
ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu
le
prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat...
Ca
ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca
miine poate
va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat
ca nu pot sa aleg
cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat...ca
atunci cind fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
Am invatat ...
ca e mai bine
sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cins sint cerute si cind
de ele depinde viata cuiva.
Am invatat
ca cu cit irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa
fac.
Pina cind nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!
Am invatat ...
ca
sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu
le
prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cind porti pica si
amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat...
Ca
ar trebui mereu folosite vorbe
bune...Pentru ca
miine poate
va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suris
e un mod economic
pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat
ca nu pot sa aleg
cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.
Am invatat...ca
atunci cind fiul tau
nou nascut iti tine degetul in micul lui
pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti
vor sa traiasca in virful
muntelui...Dar toata fericirea si
cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri
de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
Am invatat ...
ca e mai bine
sa dai sfaturi doar in doua
situatii...
Cins sint cerute si cind
de ele depinde viata cuiva.
Am invatat
ca cu cit irosesc mai putin timpul...
mai multe lucruri reusesc sa
fac.
luni, 16 iunie 2008
durere in suflet..
Te urasc pentru ca destinul a lucrat pentru a se ne intalni intr-un moment de neliniste din viata mea ….. te urasc pentru ca m-ai cucerit cu blandetea, cu calmitatea si linistea care o transmiteai in jur, te urasc pentru ca ai stiut sa ma faci sa-mi orientez gandurile catre ce e interzis si m-ai facut sa-mi doresc mai mult de atat.Te urasc pentru ca m-ai facut sa vibrez in prezenta ta si ai stiut sa ma farmeci cu privirea si zambetul tau, te urasc pentru toate gandurile si asteptarile in neliste, te urasc pentru fiecare tresarire la auzul telefonului si pentru fiecare mesaj nou, te urasc pentru fluturasii din stomac cand iti auzeam vocea.
Te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva decat sa te simt, sa-ti simt respiratia tremurand si sufletul aproape, te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata.Te urasc pentru clipa de despartire si durerea ce a urmat , te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decat sa stiu ca esti acolo si te gandesti la mine, te urasc pentru ca nu stiu daca destinul ne va mai aduce vreodata impreuna, te urasc pentru ca nu stiu ce simti, pentru ca nu stiu daca m-ai uitat sau daca am contat…… te urasc pentru sperantele desarte si pentru tacerea ta.Te urasc pentru toate lucrurile si locurile care aduc aminte de tine si pentru aceasta stare de goliciune care imi intuneca inima….
Te urasc pentru ca nu pot spune ce simt pentru tine, te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie.
Te urasc pentru ca nu mi-am dorit nimic altceva decat sa te simt, sa-ti simt respiratia tremurand si sufletul aproape, te urasc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul si apoi mi l-au distrus, te urasc ca ai stiut sa fii un domn si sa ma tratezi ca o femeie adevarata.Te urasc pentru clipa de despartire si durerea ce a urmat , te urasc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decat sa stiu ca esti acolo si te gandesti la mine, te urasc pentru ca nu stiu daca destinul ne va mai aduce vreodata impreuna, te urasc pentru ca nu stiu ce simti, pentru ca nu stiu daca m-ai uitat sau daca am contat…… te urasc pentru sperantele desarte si pentru tacerea ta.Te urasc pentru toate lucrurile si locurile care aduc aminte de tine si pentru aceasta stare de goliciune care imi intuneca inima….
Te urasc pentru ca nu pot spune ce simt pentru tine, te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie.
declaration d'amour
il etait une damme reine dans un beau palais de rose cent-feuilles........et elle aime le roi..un roi qui est tres altie de son orgueil."
sa spui ceea ce simti...
A spune ceea ce simti e o datorie fata de tine insuti, in primul rand, pentru ca nimeni nu isi va aduce aminte de tine pentru gandurile tale ascunse.
luni, 2 iunie 2008
amintiri..triste amintiri...
A inceput frumos…cu o noua speranta si putere de a trece peste tot cu ideea ca va fi ceva frumos..….Dar pana la urma ne-am dat seama ca nu ne potrivim…sau am stiut asta de la inceput si eu nu am vrut sa accept si am crezut in imposibilul de a face ceva ce nu are drum comun sa mearga pe aceeasi ruta???Acum e prea tardiv sa ma mai intreb..Acum dor prea multe ca sa-mi mai pun intrebari…
As vrea sa ma intorc inapoi in realitatea mea si sa te gasesc cu acelasi zambet innocent si cu aceleasi brate in care ma pierdeam si ma simteam protejata de oricerau al lumii..dar pe cine mint acuma???Asta e realitatea in care traiesc si nimeni si se pare ca nimic nu poate sa mai aduca nimic acum inapoi…sa regret timpul pierdut??Niciodata!!!!!!Sa regret ca mi-e tare dor de tine si ca ma doare fiecare pas facut fara tine???NU AS PUTEA…nu as putea pt ca as regreta o parte din viata mea..SI nu am cum sa-mi regret viata…
De ce nu lupt???E singura intrebare care ma macina si imi frange simturile....sunt la rascruce de drumuri si nu stiu ce sa fac??M-ai facut sa cred in tine ca in miracole…M-ai facut sa cred in puterea de a salva tot si a merge mai departe…m-ai facut sa cred in iluzii ce nu aveai niciodata de gand sa le faci…M-ai facut sa cred in vorbe goale..Si nu ma doare faptul ca nu faci nimic…poate ma asteptam..MA doare increderea ruinata ce am avut-o in tine…asta ma doare….si nu stii cat de greu e sa respiri printre lacrimi…Lumea rade in jurul tau si tu afisezi un zambet atat de prefacut incat si un copil ti-ar zice..”Du -te acasa ca nu ai ce face aici”
Mi-e dor de tine...!!!dar ce stii tu???Esti prea comod sa faci ceva….Daca as putea sa gandesc eu pt tine sau sa iti deschid eu mintea…ai fi fericit si poate ai stii ce sa faci,…Nu uita ca mi-e destul de greu sa gandesc pt mine…Gandeste-te cat de greu mi-e pt amandoi…
La bine si la rau voi fi langa tine….Voi fi persoana pe care o vei putea suna oricand si care mereu iti va zambi cand vei avea nevoie si iti va oferi o imbratisare….dar nu-mi cere ce nu pot…nu-mi cere sa lupt singura….
As vrea sa ma intorc inapoi in realitatea mea si sa te gasesc cu acelasi zambet innocent si cu aceleasi brate in care ma pierdeam si ma simteam protejata de oricerau al lumii..dar pe cine mint acuma???Asta e realitatea in care traiesc si nimeni si se pare ca nimic nu poate sa mai aduca nimic acum inapoi…sa regret timpul pierdut??Niciodata!!!!!!Sa regret ca mi-e tare dor de tine si ca ma doare fiecare pas facut fara tine???NU AS PUTEA…nu as putea pt ca as regreta o parte din viata mea..SI nu am cum sa-mi regret viata…
De ce nu lupt???E singura intrebare care ma macina si imi frange simturile....sunt la rascruce de drumuri si nu stiu ce sa fac??M-ai facut sa cred in tine ca in miracole…M-ai facut sa cred in puterea de a salva tot si a merge mai departe…m-ai facut sa cred in iluzii ce nu aveai niciodata de gand sa le faci…M-ai facut sa cred in vorbe goale..Si nu ma doare faptul ca nu faci nimic…poate ma asteptam..MA doare increderea ruinata ce am avut-o in tine…asta ma doare….si nu stii cat de greu e sa respiri printre lacrimi…Lumea rade in jurul tau si tu afisezi un zambet atat de prefacut incat si un copil ti-ar zice..”Du -te acasa ca nu ai ce face aici”
Mi-e dor de tine...!!!dar ce stii tu???Esti prea comod sa faci ceva….Daca as putea sa gandesc eu pt tine sau sa iti deschid eu mintea…ai fi fericit si poate ai stii ce sa faci,…Nu uita ca mi-e destul de greu sa gandesc pt mine…Gandeste-te cat de greu mi-e pt amandoi…
La bine si la rau voi fi langa tine….Voi fi persoana pe care o vei putea suna oricand si care mereu iti va zambi cand vei avea nevoie si iti va oferi o imbratisare….dar nu-mi cere ce nu pot…nu-mi cere sa lupt singura….
duminică, 1 iunie 2008
amintiri
Stii ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine. Ca am uitat momentele petrecute. Ca am uitat atingerea si sarutul tau. Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd si din amintiri. Asta este spaima mea cea mai mare.
Imi ceri sa uit. Sa te uit. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce am. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am...sa-mi fie dor...
Dor ca te-am cunoscut... dor ca ti-ai cerut iertare cand ai gresit. Dor ca ai mers cu mine la Turnu. Dor ca m-ai imbratisat. Dor pentru momentele in care vorbeam doar eu si tu taceai.Mi-e dor de tot...
Imi ceri sa uit. Sa te uit. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce am. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am...sa-mi fie dor...
Dor ca te-am cunoscut... dor ca ti-ai cerut iertare cand ai gresit. Dor ca ai mers cu mine la Turnu. Dor ca m-ai imbratisat. Dor pentru momentele in care vorbeam doar eu si tu taceai.Mi-e dor de tot...
IMI ESTE TARE DOR..
Am ajuns sa fim atat de speriati de gandul ca ne-ar putea fi dor de cineva, incat aproape ca nu mai realizam ca dorul e unul dintre cele mai frumoase sentimente, unul dintre cele mai intense si profunde macar din simplul motiv ca angreneaza atatea altele: de la imagini, la mirosuri, suntete, cadre intregi de poveste, stari, cuvinte, buburuze si gropite…toate se-amesteca atat de frumos cand ti-e dor.
Cand te gandesti ca e atat de frumos sa-ti fie dor de cineva, e cel mai clar semn ca simti.Si mie .....IMI ESTE TARE DOR!!!
Cand te gandesti ca e atat de frumos sa-ti fie dor de cineva, e cel mai clar semn ca simti.Si mie .....IMI ESTE TARE DOR!!!
unui prieten " special"...cu multa dragoste
Cand te-am cunoscut am simtit o asa mare bucurie.....mai tarziu am simtit o asa mare dragoste....Acum?....Acum este normal sa fiu trista sa termin un capitol asa frumos din viata mea.Sa merg mai departe e destul de greu sa fac fara tristete si fara durere.Dar chiar daca durerea mea este mare sunt convinsa ca norii or sa dispara si soarele va straluci din nou in viata mea.
Am invatat sa-mi para rau din ce am gresit , din neatentie , din ambitie...
Imi pare rau ca nu te-am ascultat....dar nu-mi cere sa-mi para rau de sentimente si de ceea ce simt pentru tine..Tin mult la tine...poate ca te iubesc...nu stiu exact....tocmai de aceea ma conformez dorintelor tale.Vreau sa raman o amintire frumoasa in mintea ta....sa-ti aduci aminte cu drag de mine.
marți, 27 mai 2008
relatiile pansament si misterele lor
Dupa o despartire, multe dintre noi suntem tentate sa cautam mangaiere in locul cel mai nepotrivit: bratele unui alt barbat. Supunandu-ne principiului "cui pe cui se scoate", dorind ca, dupa lovitura, sa ne urcam din nou in sa, incercam sa scapam de durerea si suferinta provocate de o separare implicandu-ne intr-o noua relatie. De cele mai multe ori, nu ne punem intrebari unde vom ajunge. Nu facem planuri de viitor, nu ne nelinistim in legatura cu evolutia noastra alaturi de noul barbat. Aceasta relatie functioneaza mai mult ca un calmant. Speram ca va amorti nervii sensibili, ca ne va imuniza. Dupa ce i-am spus adio lui X, de cele mai multe ori ne simtim pustiite, golite si nu avem prea multe resurse, nici nu beneficiem de o prea mare disponibilitate pentru a ne implica in noua aventura. Asa ca, sincera sa fiu, nu stiu cam ce as fi avut eu de oferit cand m-am aflat in aceasta postura. Scenariul unui barbat care apare, ne face avansuri, iar noi cedam, destul de pasive fiind, este cel mai des intalnit. De cele mai multe ori, nu exista o alegere propriu-zisa, il acceptam doar pentru ca este acolo. Mai grav este atunci cand incepem putin cate putin sa ne indragostim de el , de cel care ar fi trebuit sa fie doar un pansament al ranilor provocate anterior.De fapt , mai grav este atunci cand el nu impartaseste aceleasi sentimente si ajungem iarasi la inceputul povestii....atunci cand sufeream din cauza unei despartiri. Uite asa am ajuns eu acum ...de fiecare data " pansamentul" devine un EL , dupa care sufar o perioada....asta pana va aparea un alt " panasament".
Recunosc, sunt o repetenta mediocra, spre retardata. Nu invat niciodata nimic, ma dau cu capul de acelasi prag intotdeauna, sufar la fel de mult. Nu am fost in stare sa-mi impart niciodata iubirile pe capitole, cu prefata, epilog si concluzii.M-am amagit cu vise si ganduri mi-am trait povestea mea imaginara pana cand...STOP...revenim la realitate.Realitatea este mult mai dura..iar in momentul asta nu mai sustin deloc ca " orizontul e roz".
Recunosc, sunt o repetenta mediocra, spre retardata. Nu invat niciodata nimic, ma dau cu capul de acelasi prag intotdeauna, sufar la fel de mult. Nu am fost in stare sa-mi impart niciodata iubirile pe capitole, cu prefata, epilog si concluzii.M-am amagit cu vise si ganduri mi-am trait povestea mea imaginara pana cand...STOP...revenim la realitate.Realitatea este mult mai dura..iar in momentul asta nu mai sustin deloc ca " orizontul e roz".
marți, 8 aprilie 2008
vineri, 28 martie 2008
Imi vreau visele si iubirea inapoi....
Nu am chef de nimic.Simt cum lumea mea se destrama.Simt ca iubirea va disparea pentru totdeauna din viata mea .Simt ca nu o sa mai pot iubi pe nimeni niciodata.Tot ce vreau acum e sa plec.Unde?Nu stiu!As pleca oriunde fara sa ma gandesc daca e bine sau nu ... fara sa ma uit in urma.Tot ce vreau e sa fiu singura departe de tot chiar si de locul in care m-am nascut de prietenii mei, de familia mea.Am nevoie de cateva clipe de singuratate, am nevoie de liniste.Trebuie sa-mi pun ordine in ganduri caci nu mai stiu ce simt, nu mai stiu ce vreau. Sa plec sa fiu departe de tot.Imi vreau sperantele inapoi ... imi vreau visele si iubirea.Vreau sa plec sa fiu departe de toate aceste minciuni ce mi-au spulberat inima ... departe de toti cei la care am tinut si care m-au dezamagit.Da!Vreau sa fug.Poate ca sunt o lasa.Dar sunt satula , mi-e scarba de atatea tradari, de atatea minciuni.Uite cum intr-o clipa se poate risipi totul ...cum cu o vorba cineva poate destrama tot ceea ce ai construit. Oare nu v-ati saturat sa ma mintiti ? Imi ascundeti adevarul pentru ca cica doare si e mai sa nu stii nimic.Cat va inselati crezand asta ... pe mine tot ce ma doare e minciuna nu adevarul.Toata lumea se ascunde in spatele unei masti ... in spatele unui zambet ... in spatele unei lacrimi.Cum poti spune ca tii la cineva cand de fapt nu simti nimic?Cum anumite persoane se pot preface atat de bine, cum poti simula anumite sentimente, cum poti simula iubirea ....??? Cum poti intra in viata unei persoane sa ii dai sperante si apoi sa pleci?De ce trebuie sa ma insel mereu in privinta oamenilor, de ce nu imi dau seama de la inceput cum sunt ei cu adevarat, de ce toti cei la care tin ma dezamagesc? De ce vin momente in care nimeni nu iti mai e aproape, de ce vin clipe in viata noastra in care cei pe care ii iubim se indeparteza.Daca ar stii toata lumea cat de mult conteaza anumite sentimente ... cat conteaza niste promisiuni.Daca am intelege cat conteza anumite persoane ... totul ar fi altfel.Sunt atatea lucruri pe care nu le intelegem. Am invatat ca toate lucrurile care incep frumos se termina urat.Am invatat ca minciuna acopera tot ce ma inconjoara.De ce nimeni nu stie sa iubeasca cu adevarat?Oare pentru ca nu mai exista dragoste ...? Stii ca e ciudat caci incep sa cred ca nu exista iubire traiesc intr-o lume inconjurata de minciuni ... de tradari ... de rautate�... unde toti lupta pentru suprematie ... pentru bani.Si fericiti nu suntem nici unii caci fericirea se implineste prin iubire, prin incredere si adevar.Dragostea ne-ar putea salva sufletele.Dar nimeni nu mai crede ... nimeni nu mai spera.Unde s-au pierdut toate??? Totul sta sub semnul indiferentei si tot ce ma intreb acum e daca merita sa iubesti.Si ... incep sa ma indoiesc din nou si simt ca dragostea e o iluzie, e un vis de neatins.
joi, 13 martie 2008
poveste
Povestea dragostei
Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: - Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat: -V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: - De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca. Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...
Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: - Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat: -V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda: - De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca. Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator. Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...
marți, 4 martie 2008
ne este teama de realitate !!!!
Intru cat la momentul actual studiez psihologie criminalistica sau psihologia crimei , as dori sa stiu parerile voastre din punctul fiecaruia de vedere fie ca a auzit , a studiat sau doar isi imagineaza subiectul . daca tineti neaparat luam si cazuri concrete si celebre din RO : Ion Râmaru (din Corabia, jud. Olt) , Ştefan Pascu (din Bucureşti) sau Beniamin Jian ..ce ii indeamna pe acesti oameni (psihologic vorbind ) sa faca ceea ce au facut ...sa fie vina si celor din jurul lor ...sa fie vina mediului care nu i-a ajutat in bine ...sa se fii nascut cu aceasta gena ucigase ...am citit tot felul de teste care arata daca la baza omul are tendinte criminale ..intrebare este daca toti avem aceste tendinte si reusim sa le tinam in frau prin educatie , control , gandire etc sau sunt pesoane care sunt iremediabile mai devreme sau mai tarziu vor omor pe cineva ...iar ceea ce e mai grav ca se constata o recidiva la criminalii in serie si in plus nu au aceea parte a unui om numita constiinta deci nu au nici un fel de regret sau remuscare si daca are vreo legatura cu paranormalul ....
Mai mult decat atat...in prezent studiez fenomenul sinuciderii....la fel de macabru de altfel...In ciuda a tot ce am citit refuz sa inteleg acest gest.Refuz sa cred ca un individ este constient de acest gest....refuz sa cred ca nu mai aveau nici un motiv pentru care sa traiasca.
Stiu ca initial blogul l-am facut pentru a posta articole mai optimiste....despre " orizontul roz" , " dragostea roz"....dar nu pot sa trec cu vederea aceste fenomene care trec pe langa noi.Cei mai multi dintre noi nici nu dam importanta acestor lucruri....de fapt...ce rost are sa ne incarcam memoria cu problemele altora...nu avem si noi la fel de multe probleme , ganduri?...Nu-i chiar asa...si asta e unul din motivele pentru care semenii nostrii recurg la asemenea acte suicidare.DA...asa este....Marea lor majoritate tocmai prin prisma faptului ca sunt marginalizati , neintelesi , alungati chiar....recurg la aceste lucruri.Ce-ar trebui noi sa facem?....Nu mult....Doar sa vorbim cu ei....Sa incercam sa-i intelegem si sa le explicam ca au si ei un rost pe lumea asta...chiar daca uneori vrem sa spunem cu totii stop.Nu suntem noi in putere sa decidem asta...nu suntem noi "competenti" sa spunem stop...Culmea culmilor este ca lumea in loc sa incerce sa inteleaga aceste gesturi...ajunge sa barfeasca pe seama lor...iarasi un locru nu tocmai adecvat in asemenea cazuri...
Ma intristeaza aceste lucruri...ma intristeaza indiferenta oamenilor....Ma ingrozeste usurinta cu care oamenii in general vorbesc despre acesti indivizi..." erau nebuni"..." numai un nebun poate face asa ceva".
Dar ce oare i-a determinat pe acesti oameni sa ajunga " nebuni".....La asta nu va ganditi?
Incerc sa trag un semnal de alarma asupra acestor fenomene pe care le intalnim in fiecare zi...intr-un numar din ce in ce mai mare.De ce ne este teama?...de realitate?....
Mai mult decat atat...in prezent studiez fenomenul sinuciderii....la fel de macabru de altfel...In ciuda a tot ce am citit refuz sa inteleg acest gest.Refuz sa cred ca un individ este constient de acest gest....refuz sa cred ca nu mai aveau nici un motiv pentru care sa traiasca.
Stiu ca initial blogul l-am facut pentru a posta articole mai optimiste....despre " orizontul roz" , " dragostea roz"....dar nu pot sa trec cu vederea aceste fenomene care trec pe langa noi.Cei mai multi dintre noi nici nu dam importanta acestor lucruri....de fapt...ce rost are sa ne incarcam memoria cu problemele altora...nu avem si noi la fel de multe probleme , ganduri?...Nu-i chiar asa...si asta e unul din motivele pentru care semenii nostrii recurg la asemenea acte suicidare.DA...asa este....Marea lor majoritate tocmai prin prisma faptului ca sunt marginalizati , neintelesi , alungati chiar....recurg la aceste lucruri.Ce-ar trebui noi sa facem?....Nu mult....Doar sa vorbim cu ei....Sa incercam sa-i intelegem si sa le explicam ca au si ei un rost pe lumea asta...chiar daca uneori vrem sa spunem cu totii stop.Nu suntem noi in putere sa decidem asta...nu suntem noi "competenti" sa spunem stop...Culmea culmilor este ca lumea in loc sa incerce sa inteleaga aceste gesturi...ajunge sa barfeasca pe seama lor...iarasi un locru nu tocmai adecvat in asemenea cazuri...
Ma intristeaza aceste lucruri...ma intristeaza indiferenta oamenilor....Ma ingrozeste usurinta cu care oamenii in general vorbesc despre acesti indivizi..." erau nebuni"..." numai un nebun poate face asa ceva".
Dar ce oare i-a determinat pe acesti oameni sa ajunga " nebuni".....La asta nu va ganditi?
Incerc sa trag un semnal de alarma asupra acestor fenomene pe care le intalnim in fiecare zi...intr-un numar din ce in ce mai mare.De ce ne este teama?...de realitate?....
sâmbătă, 1 martie 2008
orizontul meu
Stau si privesc spre orizontul indepartat. Vizez ca vad corabii apropiindu-se, visez ca vad viitorul, la brat cu trecutul navigand pe intinsa mare a timpului. Imensinatea timpului ma face sa ma simt mica, umbra Pamantului ma orbeste. Sunt doar o furnica intr-un musuroi pe care il numim realitate. Realitatea cui? Realitatea colectiva am tinde sa zicem. Dar este oare realitatea asta coletiva? Nu. Eu am realitatea mea, iar tu o ai pe a ta. Dar de ce realitatea mea nu e si a ta? Tu ai alte pareri, alte idei, alte principii, alte convingeri. Realitatea mea difera de a ta pentru ca si eu sunt diferita de tine. Dar nu traim in aceeasi lume? Ba da. Si cu toate astea, o percepem diferit.
femeia singura
De cand e lumea si pamantul, femeia, chiar daca nu a fost singura, a avut momentele ei de singuratate.
In general, femeile sunt cele aratate cu degetul, singuratatea lor, voita sau nu, este considerata o problema ce trebuie rezolvata! Daca te afli in postura unei femei singure, cunosti momentele in care iti venea s-o iei la fuga imediat ce auzeai intrebarea: "cand te mariti?" sau "tot nu te-ai maritat?". Asta este motivul pentru care cea mai mare problema a femeii singure este aceea de a se descurca cu toti aceia care incearca s-o marite. Suferinta principala nu este singuratatea, ci prejudecatile ce o intretin. O femeie singura este fie o femeie care asteapta sa nu mai fie singura, fie o femeie care cauta sa nu mai fie singura. In orice ipostaza s-ar afla, ea spera ca intr-o zi siguratatea ei va lua sfarsit.
Avantajele femeii singure? Are mai mult timp pentru ea, se rasfata mai mult, poate face orice si oricand fara a fi nevoita sa dea explicatii, isi viziteaza prietenele si primeste vizite oricand simte nevoia. Dar, dezavantajul principal este acela ca, in cele mai multe dintre dimineti, se trezeste singura.
Nu-i simplu sa-ti asumi acest statut pentru ca societatea nu-ti prea da voie sa te bucuri de singuratate. Si, impinsa de aceste prejudecati, incepe sa-ti fie teama. Atunci te afli pe marginea prapastiei. Apare riscul de a sta cu un barbat doar din acest motiv, acela de a nu fi singura, de a te complace in situatia de a fi singura in doi. Si vezi cum visul pe care il aveai cand cei din jur te presau sa nu mai fii pretentioasa si sa te mariti, visul de a fi cu barbatul pe care sa-l simti langa tine si de a carui prezenta sa te bucuri pe deplin, acel vis se destrama!
dorinte...in prag de primavara...
Suflatul in lumanari de ziua ta, o stea cazatoare, o geana cazuta pe obraz, un cuvant pe care-l rostesc doi oameni in acelasi timp - toate acestea sunt doar cateva dintre imprejurarile in care iti poti pune dorinte. Daca mi-as putea pune o singura dorinta, nu stiu cum as folosi-o.
Poate ca ar trebui sa ma gandesc la lucruri mai importante. Cand vine vorba de oameni, in general, mi-ar face foarte mare placere daca chiar ar face lucrurile pe care zic ca le vor face. Si de la instalatori pana la politicieni, nici macar unul nu se tine de cuvant. Mi-as dori ca atunci cand acesti oameni vor ajunge la Portile Raiului, Sfantul Petre sa le spuna ca "ii va contacta el".:))
Poate ca ceea ce-mi doresc este ca timpul sa nu mai treaca atat de repede - sa treaca la fel de incet cum imi creste mie parul. Am intotdeauna cu 5 cm mai putin decat mi-ar trebui pentru ca tunsoarea mea sa fie chic - asta inseamna cam 10 luni de geluri, agrafe si etape stanjenitoare care ma fac sa ma tund din nou.
De fapt, ce mi-as dori este sa fie noapte tot anul. Sunt mult mai productiva cand e intuneric afara. De asta, nu sunt deloc o persoana matinala.
Poate ca ceea ce-mi doresc cu adevarat sunt opt ore de somn pe noapte. Desigur, daca as vrea opt ore de somn pe noapte, ar trebui sa-mi verific din cand in cand ceasul si sa ma duc la culcare. Cred ca ce-mi doresc de fapt este sa ma trezesc dimineata ca si cum as fi dormit opt ore.
vineri, 29 februarie 2008
Oare cat timp am sa-l mai astept...???
Adevarul este ca il voi astepta pana in momentul in care voi realiza ca este timpul sa trec mai departe. De fapt, ar trebui sa trec mai departe chiar acum. N-ar trebui sa stau si sa-l astept. De ce sa-mi pun viata pe "hold" pana cand el va realiza ce a pierdut? De ce vreau sa ii dau de inteles ca, indiferent de ceea ce va face sau cat va dura pana vine la mine, eu tot il voi astepta si il voi accepta? Hai sa fim serioase... hai sa ne gandim si la respectul fata de sine!...Mai bine zis....la respectul meu fata de mine.
Sunt o persoana care merita sa fie obiectul dorintei altei persoane. Nu trebuie sa stau si sa astept ca un catel sa vina stapanul sa ma plimbe! Merit mult mai mult decat firimiturile de la masa lui. La inceput i-am luat apararea si am sustinut ca a facut si el o greseala, doar ca inca nu si-a dat seama si va veni la mine atunci cand va realiza acest lucru. Dar daca el nu stie si daca nici macar nu-i pasa? In mod sigur nu-i pasa daca mi-a frant inima!
Se poate intampla ca el sa se intoarca la mine. Chiar sa-si ceara scuze pentru chinul prin care m-a pus sa trec. Dar oare voi mai avea incredere vreodata in el? Voi mai avea vreodata certitudinea ca relatia noastra va dura sau voi cauta in continuu acele semne care sa-l dea de gol atunci cand vrea sa ma paraseasca din nou?
Eu trebuie sa fiu cea care-mi controleaza viata, nu el. Daca voi sta si voi astepta la infinit ca el sa se intoarca, e ca si cum viata mea s-ar opri in loc pana in momentul in care el decide sa se intoarca, si nu am nici o garantie ca asta se va intampla. E doar un risc gratuit!
Pai si atunci de ce sa nu ies si sa ma distrez un pic pana se hotaraste el? Daca El isi inchipuie ca eu il voi astepta cuminte acasa, nu se va grabi sa se intoarca. Dar daca ma zareste prin oras, simtindu-ma bine cu alti barbati, va trebui sa ia o decizie repede sau sa riste sa ma piarda. Nu vreau sa mai fac greseala de a astepta dupa ceva ce nu se va intampla niciodata.
Stiu sigur ca sunt o fata care merita din plin atentia unui barbat si daca cel pe care il doresc nu mi-o da, atunci nu am nici un motiv sa stau si sa frec podelele pana cand se hotaraste el daca se mai intoarce sau nu la mine.
M-am inzestrat serios cu incredere in mine....nu mai vreau sa-l mai astept!!!
Sunt o persoana care merita sa fie obiectul dorintei altei persoane. Nu trebuie sa stau si sa astept ca un catel sa vina stapanul sa ma plimbe! Merit mult mai mult decat firimiturile de la masa lui. La inceput i-am luat apararea si am sustinut ca a facut si el o greseala, doar ca inca nu si-a dat seama si va veni la mine atunci cand va realiza acest lucru. Dar daca el nu stie si daca nici macar nu-i pasa? In mod sigur nu-i pasa daca mi-a frant inima!
Se poate intampla ca el sa se intoarca la mine. Chiar sa-si ceara scuze pentru chinul prin care m-a pus sa trec. Dar oare voi mai avea incredere vreodata in el? Voi mai avea vreodata certitudinea ca relatia noastra va dura sau voi cauta in continuu acele semne care sa-l dea de gol atunci cand vrea sa ma paraseasca din nou?
Eu trebuie sa fiu cea care-mi controleaza viata, nu el. Daca voi sta si voi astepta la infinit ca el sa se intoarca, e ca si cum viata mea s-ar opri in loc pana in momentul in care el decide sa se intoarca, si nu am nici o garantie ca asta se va intampla. E doar un risc gratuit!
Pai si atunci de ce sa nu ies si sa ma distrez un pic pana se hotaraste el? Daca El isi inchipuie ca eu il voi astepta cuminte acasa, nu se va grabi sa se intoarca. Dar daca ma zareste prin oras, simtindu-ma bine cu alti barbati, va trebui sa ia o decizie repede sau sa riste sa ma piarda. Nu vreau sa mai fac greseala de a astepta dupa ceva ce nu se va intampla niciodata.
Stiu sigur ca sunt o fata care merita din plin atentia unui barbat si daca cel pe care il doresc nu mi-o da, atunci nu am nici un motiv sa stau si sa frec podelele pana cand se hotaraste el daca se mai intoarce sau nu la mine.
M-am inzestrat serios cu incredere in mine....nu mai vreau sa-l mai astept!!!
e usor a spune...TE IUBESC
Pentru ca am avut atatea experimente esuate, acum imi este din ce in ce mai greu sa cred in aceste cuvinte magice.
V-ati prins, sunt cuvintele pe care vi le doriti spuse de la inceputul unei relatii, pe care uneori ni le dorim, s-o recunoastem, din simpla vanitate, ideea reciprocitatii fiind cat se poate de straina de noi. Insa, desi ni le dorim cu atata fervoare, odata ce le auzim spuse clar si raspicat, nu stim ce sa facem cu ele si incep intrebarile. Nu ne mai este de ajuns formula magica "te iubesc". Acum intervin in ecuatie alte forte si alte mecanisme. Dupa euforia initiala, incepem sa ne punem intrebari. Dupa ce auzim cuvintele, vrem sa vedem si faptele.
Daca va intrebati prietenele de unde stiu Ele ca Ei intr-adevar le iubesc, veti primi raspunsuri dintre cele mai variate.
Pe mine ma debusoleaza aceste raspunsuri. Pana la urma ce anume legitimeaza acele vorbe si ce anume le da greutate? Gesturile intreprinse? Cu cat sunt mai dificile si dau mai multe batai de cap, cu atat iubirea e mai trainica? Exista iubiri mari si iubiri mici? Cine poate face o astfel de contabilitate? Pentru o iubire mare, sa zicem ca esti dispus sa renunti la orice pe lumea asta, iar pentru una mica doar la 50%?
Pentru unele dintre noi, amorul asta nebun presupune musai maleabilitatea partenerului. El devine moale ca plastilina atunci cand imi aude vocea, isi uita hobby-urile si e gata sa ma insoteasca peste tot, facand lucruri pe care inainte le detesta.
Sigur, mai exista ceea ce se numeste compromis. Toti ne sfatuiesc ca, in doi, fiecare trebuie sa "lase de la el". Daca asa stau lucrurile, inseamna ca suntem ca niste consumatori care am ales un produs, l-am adus acasa si constatam ca nu e tocmai ce ne-am dorit, dar nici la Protectia Consumatorului nu ne putem prezenta intrucat nu e vina producatorului. E doar greseala mea ca am achizitionat produsul. Acum am doua sanse, fie il arunc si pierd banii, fie il consum si incerc sa reduc posibilele prejudicii consumand mai multe fructe si legume, sa zicem. Poate e deplasata comparatia, dar ati prins ideea, nu-i asa?
Pana una-alta, eu, cel putin, intentionez sa raman o toanta irecuperabila. Ca, deh, pe mama nu prea am ascultat-o, reviste glossy nu prea citesc, iar povestile prietenelor mi se sterg rapid din memorie. Adica, in cazul in care voi fi intrebata, voi raspunde "stiu, pur si simplu". Dar nu atat de toanta incat sa nu stiu ca nimeni, absolut nimeni, nu poate fi iubit asa cum este.
Sa spui ca "el ma iubeste asa cum sunt" este o mare naivitate. Nu, dragele mele, toti avem ceva "neiubibil" in noi si nimeni nu face exceptie. Doar ne prefacem ca nu vedem. Este un joc si fiecare isi canta partitura sa.
Trebuie doar sa " belim " bine ochii ( mare dreptate avea mama) si sa nu mai credem ca " cine ma place ma place asa cum sunt".Trebuie sa incetam sa ne lasam calcate in picioare de EI..sa nu ne topim la auzul cuvintelor :TE IUBESC"..nu se stie niciodata ce se ascunde in spatele acestor cuvinte.....
Eu personal am luat decizia finala....NU MAI CRED IN VORBE.....CRED IN FAPTE !!!!!
V-ati prins, sunt cuvintele pe care vi le doriti spuse de la inceputul unei relatii, pe care uneori ni le dorim, s-o recunoastem, din simpla vanitate, ideea reciprocitatii fiind cat se poate de straina de noi. Insa, desi ni le dorim cu atata fervoare, odata ce le auzim spuse clar si raspicat, nu stim ce sa facem cu ele si incep intrebarile. Nu ne mai este de ajuns formula magica "te iubesc". Acum intervin in ecuatie alte forte si alte mecanisme. Dupa euforia initiala, incepem sa ne punem intrebari. Dupa ce auzim cuvintele, vrem sa vedem si faptele.
Daca va intrebati prietenele de unde stiu Ele ca Ei intr-adevar le iubesc, veti primi raspunsuri dintre cele mai variate.
Pe mine ma debusoleaza aceste raspunsuri. Pana la urma ce anume legitimeaza acele vorbe si ce anume le da greutate? Gesturile intreprinse? Cu cat sunt mai dificile si dau mai multe batai de cap, cu atat iubirea e mai trainica? Exista iubiri mari si iubiri mici? Cine poate face o astfel de contabilitate? Pentru o iubire mare, sa zicem ca esti dispus sa renunti la orice pe lumea asta, iar pentru una mica doar la 50%?
Pentru unele dintre noi, amorul asta nebun presupune musai maleabilitatea partenerului. El devine moale ca plastilina atunci cand imi aude vocea, isi uita hobby-urile si e gata sa ma insoteasca peste tot, facand lucruri pe care inainte le detesta.
Sigur, mai exista ceea ce se numeste compromis. Toti ne sfatuiesc ca, in doi, fiecare trebuie sa "lase de la el". Daca asa stau lucrurile, inseamna ca suntem ca niste consumatori care am ales un produs, l-am adus acasa si constatam ca nu e tocmai ce ne-am dorit, dar nici la Protectia Consumatorului nu ne putem prezenta intrucat nu e vina producatorului. E doar greseala mea ca am achizitionat produsul. Acum am doua sanse, fie il arunc si pierd banii, fie il consum si incerc sa reduc posibilele prejudicii consumand mai multe fructe si legume, sa zicem. Poate e deplasata comparatia, dar ati prins ideea, nu-i asa?
Pana una-alta, eu, cel putin, intentionez sa raman o toanta irecuperabila. Ca, deh, pe mama nu prea am ascultat-o, reviste glossy nu prea citesc, iar povestile prietenelor mi se sterg rapid din memorie. Adica, in cazul in care voi fi intrebata, voi raspunde "stiu, pur si simplu". Dar nu atat de toanta incat sa nu stiu ca nimeni, absolut nimeni, nu poate fi iubit asa cum este.
Sa spui ca "el ma iubeste asa cum sunt" este o mare naivitate. Nu, dragele mele, toti avem ceva "neiubibil" in noi si nimeni nu face exceptie. Doar ne prefacem ca nu vedem. Este un joc si fiecare isi canta partitura sa.
Trebuie doar sa " belim " bine ochii ( mare dreptate avea mama) si sa nu mai credem ca " cine ma place ma place asa cum sunt".Trebuie sa incetam sa ne lasam calcate in picioare de EI..sa nu ne topim la auzul cuvintelor :TE IUBESC"..nu se stie niciodata ce se ascunde in spatele acestor cuvinte.....
Eu personal am luat decizia finala....NU MAI CRED IN VORBE.....CRED IN FAPTE !!!!!
ganduri..
Tin la cei din jurul meu , chiar daca ei nu sunt ca mine.Tin la lumea in care ma aflu...cu toate ca nu e lumea in care mi-as dori sa fiu.Poate e timpul sa caut altceva...Stiu ca acolo...undeva...exista o infinitate de alte experiente de viata....si sunt convinsa ca marea lor majoritate....nu le voi cunoaste niciodata....blocata fiind in cercul asta social pe care de cele mai multe ori nu l-am ales eu....
Merg mai departe cu speranta ca voi gasi in curand o frantura din ceea ce caut....o experienta noua...diferita de cele de pana acum.Sau poate nu....Dar stiu ca trebuie sa incerc...
Merg mai departe cu speranta ca voi gasi in curand o frantura din ceea ce caut....o experienta noua...diferita de cele de pana acum.Sau poate nu....Dar stiu ca trebuie sa incerc...
IN MARTIE....ORIZONTUL E ROZ!!!
E primavara iar si asta ne face cu siguranta sa ne simtim altfel. Gata cu hainele groase, cu zgribulitul si cu lipsa de chef cand vine vorba sa iesi din casa. Acum e momentul sa traim clipa, sa facem tot ceea ce nu am mai facut de atatea luni, sau de ce nu?, sa incercam ceva ce nu am avut niciodata curaj. Provoacati-va singuri si raspundeti-va provocarilor. Va veti simti mult mai bine!La urma urmei....ORIZONTUL E ROZ!!!!
sâmbătă, 23 februarie 2008
ganduri
Cand cred in ceva,ma lupt din toate puterile pt asta! Si sunt cam asa: Femeia debarasata de clipa care tocmai a trecut.Femeia care vede dupa clipa care tocmai a trecut!Femeia care intelege clipa care tocmai a trecut!Femeia care s-a depasit si a lasat in urma clipa care tocmai a trecut!Femeia care traieste in clipa de acum!
Si,cand am de-a face cu oamenii,trebuie sa fiu constienta si sa retin ca nu ma aflu in fata unor fapturi logice!Ma aflu in fata unor fapturi emotionale,cladite pe sentimente si conduse de mandrie si vanitate!
Castiga daca poti,pierde daca trebuie dar intotdeauna...triseaza!De ce sa traiesc in genunchi cand pot sa mor in picioare?!De fapt...totul tine de atitudine! Asta face totul din noi! Si nu voi fi o femeie obisnuita pt ca am dreptul sa fiu extraordinara!
Si,cand am de-a face cu oamenii,trebuie sa fiu constienta si sa retin ca nu ma aflu in fata unor fapturi logice!Ma aflu in fata unor fapturi emotionale,cladite pe sentimente si conduse de mandrie si vanitate!
Castiga daca poti,pierde daca trebuie dar intotdeauna...triseaza!De ce sa traiesc in genunchi cand pot sa mor in picioare?!De fapt...totul tine de atitudine! Asta face totul din noi! Si nu voi fi o femeie obisnuita pt ca am dreptul sa fiu extraordinara!
joi, 14 februarie 2008
Pustanii astia care se cred mari barbati..:))...sunt tare idioti
Inca ma mai gandesc ce sa scriu.....am atatea de spus.....
marți, 12 februarie 2008
de ce suntem tot timpul invidiosi pe ceilalti?
Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altcineva.Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii.Nu te indrepti spre realizarea propriului tau potential.
Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii , insa acest lucru nu te va multumi niciodata.Insa cand apare nemultumirea , logica iti spune " poate ca ceea ce am nu este suficient , ar trebui sa ma straduiesc sa obtin mai mult".
Atunci incerci sa obtii mai mult , incepi sa cauti.Si toata lumea apare cu o masca zambitoare , toata lumea zambeste fericita , astfel incat toata lumea incearca sa-i pacaleasca pe ceilalti.Si tu porti la randul tau o masca , astfel incat ceilalti cred ca esti ceva mai fericit/a ; iar tu , la randul tau , ai impresia ca ei sunt mai fericiti.Iarba pare mai verde in curtea vecinului.El priveste insa iarba din curtea ta pentru ca aceasta este mai verde.Ea pare efectiv mai verde , mai mladioasa , mai frumoasa.Acestea sunt iluziile pe care le creeaza invidia dintre oameni.
Pana si masca are un rost , oamenii se tin unul pe altul la distanta.O apropiere prea mare ar fi periculoasa.S-ar putea ca ei sa vada ceea ce sunt in realitate adica oameni invidiosi pe cei din jur.
Invidia ne controleaza viata.Vezi pe cineva care dispune de multi bani, iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii.Privesti acest om.Cat de fericit pare sa fie!! Asa ca alergi dupa bani.Un altul alearga dupa sanatate.Un altul face altceva si pare foarte multumit , iar tu il urmaresti pas cu pas sa-i descoperi misterul fericirii.De ce de fiecare data insa este vorba de celalalt...????
Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii , insa acest lucru nu te va multumi niciodata.Insa cand apare nemultumirea , logica iti spune " poate ca ceea ce am nu este suficient , ar trebui sa ma straduiesc sa obtin mai mult".
Atunci incerci sa obtii mai mult , incepi sa cauti.Si toata lumea apare cu o masca zambitoare , toata lumea zambeste fericita , astfel incat toata lumea incearca sa-i pacaleasca pe ceilalti.Si tu porti la randul tau o masca , astfel incat ceilalti cred ca esti ceva mai fericit/a ; iar tu , la randul tau , ai impresia ca ei sunt mai fericiti.Iarba pare mai verde in curtea vecinului.El priveste insa iarba din curtea ta pentru ca aceasta este mai verde.Ea pare efectiv mai verde , mai mladioasa , mai frumoasa.Acestea sunt iluziile pe care le creeaza invidia dintre oameni.
Pana si masca are un rost , oamenii se tin unul pe altul la distanta.O apropiere prea mare ar fi periculoasa.S-ar putea ca ei sa vada ceea ce sunt in realitate adica oameni invidiosi pe cei din jur.
Invidia ne controleaza viata.Vezi pe cineva care dispune de multi bani, iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii.Privesti acest om.Cat de fericit pare sa fie!! Asa ca alergi dupa bani.Un altul alearga dupa sanatate.Un altul face altceva si pare foarte multumit , iar tu il urmaresti pas cu pas sa-i descoperi misterul fericirii.De ce de fiecare data insa este vorba de celalalt...????
VIATA E ROZ
Nu astepta un zambet ca sa fii bun , nu astepta sa fii iubit ca sa iubesti , nu astepta sa fii singur ca sa pretuiesti valoarea prietenilor de langa tine , nu astepta cea mai buna slujba ca sa incepi sa lucrezi , nu astepta durerea ca sa crezi in rugaciune , nu astepta.Traieste-ti viata la maxim , treci peste obstacole.Inchide ochii si spune-ti doar...VIATA E ROZ...Accepta-ti viata pentru ca este o sansa pe care nu o poti rata , este un mister inca nedescoperit....dar cel mai important este o bucurie pe care trebuie s-o gusti din plin.
TE CAUT....MA CAUTI????
Intr-o mare de suflete impietrite TE CAUT....
Daca vreodata iti vei simti capul greu si nu te vei multumi cu nici o perna , cand soarele ti se va parea prea vesel sau prea trist , cand picaturi de ploaie in geam iti vor ravasi sufletul , cand oamenii de pe strada ti se vor parea prea rai , ceea ce nu-i adevarat , sau prea buni....ceea ce iarasi e o minciuna , cand nelinistea iti va zbuciuma fiinta , cand vei dori cu ardoare ceva si nu stii ce anume , atunci....AI SA MA CAUTI?????
Daca vreodata iti vei simti capul greu si nu te vei multumi cu nici o perna , cand soarele ti se va parea prea vesel sau prea trist , cand picaturi de ploaie in geam iti vor ravasi sufletul , cand oamenii de pe strada ti se vor parea prea rai , ceea ce nu-i adevarat , sau prea buni....ceea ce iarasi e o minciuna , cand nelinistea iti va zbuciuma fiinta , cand vei dori cu ardoare ceva si nu stii ce anume , atunci....AI SA MA CAUTI?????
sâmbătă, 9 februarie 2008
pinky love
Iubirea pluteste in aer. Fluturasi in stomac... emotia amintirii primei intalniri...te opresti din munca pentru o secunda si te gandesti la el sau la ea...Parca ai alt chef de viata...Totul e mai frumos in jur. Care sa fie oare motivul? Aaa...dragostea. Ea ne da aripi sau ni le taie. Ei bine, acum avem voie sa visam si sa ne lasam dusi de val. Zambeste-ti pentru ca esti iubita sau iubit! Bucura-te de orice privire, de orice zambet, de muzica de dragoste pe care o auzi in vecini...Si nu uita niciodata ca fericirea e data tocmai de aceste lucruri marunte. Observa-le, bucura-te de ele si viata ta se va schimba! E momentul sa sarbatorim fie si numai pentru ca exista iubirea. Ce daca acum esti o persoana singura?! Tocmai te-ai despartit. Ei si?! Iubesti cu siguranta viata. Atunci e cazul sa te bucuri de ea. Reindragosteste-te! E februarie, nu lasa iubirea sa treaca pe langa tine! Am spus ca februarie e declarata luna iubirii? Atunci de ce sa nu fie si o iubire roz...o iubire tanda , copilareasca , pufoasa precum un ursulet de plus , iubirea noastra roz.
Va doresc tuturor o iubire roz!!!!
ganduri simple
Femeia , mereu frumoasa
Se spune ca exista o singura frumusete care nu se ofileste odata cu trecerea timpului: frumusetea interioara a spiritului.
O femeie trebuie sa fie , inainte de toate Kallos.Kallos in greaca veche inseamna frumos.Si frumusetea in sine este Kallos.
"Mens sana in corpore sana" - pentru o minte sanatoasa este nevoie de un corp sanatos - spuneau latinii.Deci fetelor , sa incercam sa avem grija de corpul nostru , sa mancam sanatos , sa facem miscare.
Sa nu uitam insa ca frumusetea vine cand vrei , sta cat vrei , dispare cand vrei.De noi depinde cat o lasam sa mai stea , un an , sau o zi , sau un ceas in regatul trandafirilor pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-i aibe , regatul celor 8 trandafiri : frumusetea , forta , puterea , compasiunea , onoarea , umilinta , veselia si credinta.
Se spune ca exista o singura frumusete care nu se ofileste odata cu trecerea timpului: frumusetea interioara a spiritului.
O femeie trebuie sa fie , inainte de toate Kallos.Kallos in greaca veche inseamna frumos.Si frumusetea in sine este Kallos.
"Mens sana in corpore sana" - pentru o minte sanatoasa este nevoie de un corp sanatos - spuneau latinii.Deci fetelor , sa incercam sa avem grija de corpul nostru , sa mancam sanatos , sa facem miscare.
Sa nu uitam insa ca frumusetea vine cand vrei , sta cat vrei , dispare cand vrei.De noi depinde cat o lasam sa mai stea , un an , sau o zi , sau un ceas in regatul trandafirilor pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-i aibe , regatul celor 8 trandafiri : frumusetea , forta , puterea , compasiunea , onoarea , umilinta , veselia si credinta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
