Adevarul este ca il voi astepta pana in momentul in care voi realiza ca este timpul sa trec mai departe. De fapt, ar trebui sa trec mai departe chiar acum. N-ar trebui sa stau si sa-l astept. De ce sa-mi pun viata pe "hold" pana cand el va realiza ce a pierdut? De ce vreau sa ii dau de inteles ca, indiferent de ceea ce va face sau cat va dura pana vine la mine, eu tot il voi astepta si il voi accepta? Hai sa fim serioase... hai sa ne gandim si la respectul fata de sine!...Mai bine zis....la respectul meu fata de mine.
Sunt o persoana care merita sa fie obiectul dorintei altei persoane. Nu trebuie sa stau si sa astept ca un catel sa vina stapanul sa ma plimbe! Merit mult mai mult decat firimiturile de la masa lui. La inceput i-am luat apararea si am sustinut ca a facut si el o greseala, doar ca inca nu si-a dat seama si va veni la mine atunci cand va realiza acest lucru. Dar daca el nu stie si daca nici macar nu-i pasa? In mod sigur nu-i pasa daca mi-a frant inima!
Se poate intampla ca el sa se intoarca la mine. Chiar sa-si ceara scuze pentru chinul prin care m-a pus sa trec. Dar oare voi mai avea incredere vreodata in el? Voi mai avea vreodata certitudinea ca relatia noastra va dura sau voi cauta in continuu acele semne care sa-l dea de gol atunci cand vrea sa ma paraseasca din nou?
Eu trebuie sa fiu cea care-mi controleaza viata, nu el. Daca voi sta si voi astepta la infinit ca el sa se intoarca, e ca si cum viata mea s-ar opri in loc pana in momentul in care el decide sa se intoarca, si nu am nici o garantie ca asta se va intampla. E doar un risc gratuit!
Pai si atunci de ce sa nu ies si sa ma distrez un pic pana se hotaraste el? Daca El isi inchipuie ca eu il voi astepta cuminte acasa, nu se va grabi sa se intoarca. Dar daca ma zareste prin oras, simtindu-ma bine cu alti barbati, va trebui sa ia o decizie repede sau sa riste sa ma piarda. Nu vreau sa mai fac greseala de a astepta dupa ceva ce nu se va intampla niciodata.
Stiu sigur ca sunt o fata care merita din plin atentia unui barbat si daca cel pe care il doresc nu mi-o da, atunci nu am nici un motiv sa stau si sa frec podelele pana cand se hotaraste el daca se mai intoarce sau nu la mine.
M-am inzestrat serios cu incredere in mine....nu mai vreau sa-l mai astept!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Sunt si eu in situatia ta,draga mea........si eu am avut o relatie frumoasa cu un baiat care ma facut sa sufar enorm,imi vorbea urat ca sa ma faca sa-l uit,sa nu-l mai iubesc.......si asta doar pt ca eu eram mai mica cu 3 ani decat el.si eu l-am asteptat si il mai astept dar nu stiu pana cand....
Trebuie sa fim puternice si sa trecem peste,va rasari si la noi soarele si vom rade de situatia prin care trecem acum.......Ai grija de tine
Trimiteți un comentariu